BINE.
RĂU.
Înainte să existe aceste cuvinte…
există experiența.
DURERE.PLĂCERE.
Corpul răspunde.
Se contractă.
Se deschide.
Se apropie.
Se îndepărtează.
E firesc.
Dar mintea mai adaugă ceva
experienței.
BINE.RĂU.CORECT.GREȘIT.
Și odată cu ele…
apare ceva foarte puternic:
AR TREBUI.
Asta ar trebui să se întâmple.
Asta nu ar trebui să se întâmple.
Eu ar trebui să fiu altfel.
Tu ar trebui să fii altfel.
Viața mea ar trebui să arate altfel.
Nu mi-a răspuns.
Poate e ocupat.
Poate e supărat pe mine.
Poate am făcut ceva greșit.
Poate nu mă mai vrea.
O să rămân singur.
Ce s-a întâmplat
nu s-a schimbat.
Dar experiența noastră…
da.
Evenimentul a durat o clipă.
Povestea poate continua
ore.
zile.
ani.
Poate că o parte din suferința noastră
începe aici.
Când nu mai răspundem doar
la ceea ce este…
ci și la ceea ce mintea
spune că înseamnă.
Ne agățăm de ceea ce numim BINE.
Ne împotrivim la ceea ce numim RĂU.
Vrem ca plăcerea
să nu se termine.
Vrem ca durerea
să dispară.
Durerea poate fi reală.
Dar peste durere
poate apărea și lupta cu durerea.
DUREREA DOARE.
LUPTA SPUNE CĂ N-AR TREBUI SĂ DOARĂ.
Și astfel putem sta
într-o cameră liniștită…
în timp ce mintea trăiește
într-un viitor care nu s-a întâmplat…
sau într-un trecut
care nu mai este aici.
Poate că libertatea
nu înseamnă să nu mai simți durere.
Sau frică.
Sau tristețe.
Poate înseamnă
să nu mai transformăm fiecare experiență
într-o luptă cu Viața.
Durerea poate fi aici.
Plăcerea poate fi aici.
Frica poate fi aici.
Bucuria poate fi aici.
Și tu poți fi aici.
CUM EȘTI?
Nu cum ar trebui să fii.
Nu cum ai vrea să fii.
Nu cum crezi că ar trebui
să te simți.
Cum ești… acum?